Situată în aria comunei Cârţişoara, din masivul Făgăraş, rezervaţia complexă Bâlea, ce se întinde până la altitudinea de 2.500 de metri, include relieful alpin, lacul, precum şi flora respectiv fauna din circul glaciar Bâlea.
Considerată cea mai grandioasă zonă alpină din Munţii Carpaţi, rezervaţia cu lacul şi golul alpin Bâlea, din aval de căldarea care îl adăposteşte, însumează 180 de ha. Cuprinsă între Vârful Vânătarea lui Buteanu (2508 m), Capra (2439 m), Paltinu Mare (2398 m), Muchea lui Buteanu (2506 m) şi Piscul Bâlii, rezervaţia este dominată geologic de şisturile cristaline, calcarul (doar cel cristalin) apărând numai în muchiile montane Netedu, Paltinu şi Piscul Bâlii. Pe şisturile cristaline s-au format, pe alocuri, soluri brune, acide şi podzolice, cu toate că majoritatea solurilor sunt scheletice(litosoluri). Lacul Bâlea propriu-zis, cu cei 46.508 m.p. şi adâncimea de 11, 35 m, este cel mai mare lac al masivului fiind situat la 2034 m altitudine. Cascada Bâlea este, de asemenea cea mai spectaculoasă cădere de apă din întregul lanţ al Carpaţilor Meridionali.
Considerată cea mai grandioasă zonă alpină din Munţii Carpaţi, rezervaţia cu lacul şi golul alpin Bâlea, din aval de căldarea care îl adăposteşte, însumează 180 de ha. Cuprinsă între Vârful Vânătarea lui Buteanu (2508 m), Capra (2439 m), Paltinu Mare (2398 m), Muchea lui Buteanu (2506 m) şi Piscul Bâlii, rezervaţia este dominată geologic de şisturile cristaline, calcarul (doar cel cristalin) apărând numai în muchiile montane Netedu, Paltinu şi Piscul Bâlii. Pe şisturile cristaline s-au format, pe alocuri, soluri brune, acide şi podzolice, cu toate că majoritatea solurilor sunt scheletice(litosoluri). Lacul Bâlea propriu-zis, cu cei 46.508 m.p. şi adâncimea de 11, 35 m, este cel mai mare lac al masivului fiind situat la 2034 m altitudine. Cascada Bâlea este, de asemenea cea mai spectaculoasă cădere de apă din întregul lanţ al Carpaţilor Meridionali.
Clima de tip alpin este rece şi răcoroasă, înregistrând o temperatură medie anuală de 0 grade Celsius iar zăpada persistă aici circa 7-8 luni pe an.Vegetaţia este reprezentată de grupări de specii saxicole(sălcii pitice, feriguţe, rogoz), plante endemice, tufişuri de jneapăn şi ienupăr, la fel de săracă în specii fiind şi fauna, doar silueta caprei negre şi a acvilei de stâncă fiind prezenţe familiare. Staţiunile Bâlea Cascadă şi Bâlea Lac care alcătuiesc respectivul complex, reprezintă locul ideal de distracţie şi de recreere pentru turişti-atât pe timp de iarnă cât şi pe timp de vară-chiar dacă există inconvenientul că, Transfăgărăşanul, drumul care le străbate, este închis mai multe luni din an, accesul făcându-se doar cu telecabina de la Bâlea Cascadă şi până la Bâlea Lac. Cu toate dificultăţile pe care le prezintă traseele montane, marcate de numeroasele creste înguste şi relativ greu de parcurs, zona i-a atras ca un magnet pe iubitorii de munte.
Cea mai veche ascensiune a masivului este consemnată a se fi produs în jurul anului 1700. Societatea Carpatină a Transilvaniei, înfiinţată la Sibiu în 1880, are meritul de a fi promovat turismul în zonă prin trasarea graniţei, marcarea şi construirea drumurilor de acces. Aceeaşi societate avea să inaugureze, la Bâlea Lac, în 29 august 1905, prima cabană, în fapt o construcţie simplă din piatră cu numai o singură cameră. Cu toate acestea, doar cabana de aici-alături de Negoiul-au fost singurele din Făgăraş care au rezistat ororilor primei conflagraţii mondiale. Construcţia-extinsă între timp-avea să fie mistuită de un incendiu devastator în 1995. Cinci ani mai târziu, cabana, înconjurată din trei părţi de apă, a fost reconstruită din temelii.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu